Slayers Beginning

-nu este o creatie originala. acest fic este un inceput al anime-ului Slayers, actiunea petrecandu-se inaintea seriilor tv si filmelor...deci nu vor aparea Goury, Zelgadis, Amelia si Xellos, ci doar Naga si foarte putin Luna (pe langa Lina normal)
astept critici si pareri si...sper sa va placa...
P.S.: doar cap. asta e mai sucit, restu vor semana cu ep. din anime

CAP.1-RAMAS BUN, ZEPHILIA

Se spune ca surorile trebuie sa fie mereu alaturi una de alta, sa se ajute la bine si la rau si ca, indiferent de situatie, prietenia lor sa nu se stinga niciodata. In cele mai multe cazuri acest lucru se repsecta, dar sunt si exceptii.
Intr-un mic sat numit Zephilia, aflat dintr-o zona de deal, inconjurat de paduri, toti le cunosteau pe cele doua surori, Lina si Luna Inverse. Daca le-ar fi vazut un strain, n-ar fi crezut ca cele doau erau rude. Luna, in varsta de vreo 19 ani, avea o fire autoritara, rece si foarte neprietenoasa, in timp ce Lina, in varsta de 14 ani, era vesela si prietena cu toata lumea, mai putin cu sora ei. Cand era mai mica, reusise sa vrajeasca un aparat de fotografiat care transmise pe cerul de deasupra satului imagini cu Luna cand facea baie, ceea ce distruse definitiv relatia dintre ele. Infuriata, aceasta hotari sa-i faca viata surorii ei un cosmar, pedepsind-o pentru fiecare fleac si speriind-o rau de tot cu o vraja ciudata, ce crea melci si oameni-pesti. De atunci, Lina avea o fobie fata de aceste creaturi si, fiindca Luna hotarase sa nu mai fie interesata de soarta ei, invatase sa se descurce singura si devenise mult mai matura decat ar fi trebuit sa fie cineva de varsta ei.
Acum lucrurile mergeau tot mai rau, iar firava intelegere dintre ele se cam apropia de sfarsit. Lina era celebra la scoala, nu pentru invatat, ci pentru bataie. Resusise sa intre in conflict cu toti, fiindca colegii o tachinau din cauza faptului ca asculta cu sfintenie de sora ei. Satula de aceste lucruri, fata i se planse Lunei, rugand-o sa nu mai spuna in stanga si-n dreapta despre cearta lor, dar in zadar. Mai rau, aceasta gasea si mai usor motive s-o pedepseasca, desi incepuse sa se cam sature de ea.
Era seara. Lina pleca de la scoala, vesela ca scapase de ore. Mergea pe drumul pustiu si intortocheat ce ducea catre casa ei, leganandu-si rucsacul vechi si uitandu-se spre dealurile care aratau de parca luasera foc. Mereu ii placuse peisajul acela! Brusc, un baiat destul de gras, cu o fata ca de hamster, ii iesi in cale, impreuna cu inca trei prieteni si doua fete. Una era blonda, cu ochii verzi si avea parul ca de sarma, iar cealalta era bruneta, foarte inalta si cu ochii albastri..
-Mai, mai, micutul demon....! zise primul baiat rautacios.
Lina se incrunta la el. Cam toti ii spuenau ba monstru, ba demon din cauza faptului ca avea ochii de culoare rosiatica. Totusi, nu putea sa piarda timpul cu bataia...
-Maine va promit ca ne certam cat vreti! zise ea cu o voce calma si privindu-i pe rand. Dar acum ma grabesc!
-Te bate surioara daca nu ajungi acasa? o maimutari fata blonda si ii smulse rucsacul, aruncandu-i toate cartile pe jos.
Ceilalti incepura sa rada, insa regretara mai tarziu, caci gestul acela atrase o incaierare urata. Luna se uita pe o revista, cand auzi usa casei scartaind. Isi ridica privirea si o vazu pe sora sa intrand, obosita dar si multumita.
-Treci in bucatarie! ordona ea, facand sa-i dispara toata veselia.
Nedumerita si intelegand ca o incurcase bine, Lina se duse in bucatarie. Isi puse rucsacul pe bufet, apoi trase un scaun de sub masa si se aseza, asteptand.
Luna o urma, dar ramase in picioare, afisand o expresie de parca tocmai se pregatea sa spanzure pe cineva.
-Asa....e a 5-a oara saptamana asta! incepu ea. De dimineata am vorbit si cu niste profesori, care mi-au spus ca or sa ajunga la balamuc din cauza ta, in special profesoara de istorie...! Care a fost povestea cu manuscrisele?
-Nu e vina mea ca le lasase langa ghiveciul cu flori care era spart! bombani Lina.. Si nici n-am vazut cand a curs apa pe ele!
Luna zambi intr-un mod prevestitor de nenorociri.
-M-ai facut de ras ultima data, Lina! De la un timp faci numai ce te taie capul! Nu te pedepsesc, daca de asta te temi! Dute in camera ta, fa-ti bagajul si dispari din casa asta! Fa ceva folositor, cum ar fi sa opresti banditii sau ceva de genul asta! Dute in camera ta, fa-ti bagajul si dispari din casa asta! Acum!
De data asta nu mai incapea indoiala. Vorbise serios. Lina urca in camera ei, fiind in cea mai proasta stare. Cu maini tremurande cauta prin dulap si debaraua de pe hol, reusind in cele din urma sa gaseasca o sabie. Din intamplare dadu si peste o bentita neagra, pe care si-o puse caci n-avea agrafe sa-si prinda parul. Inghesui si o punga cu chiftele reci in ghiozdan si cobori scarile, inca cu o mica speranta in suflet. O vazu pe Luna in prag si deschise gura s-ais ceara scuze, dar aceasta o impinse afara si inchise usa in urma ei. Nu era deloc placut sa bantuie de una singura pe drumurile intunecate si pe gerul ala! Stelele disparusera de pe cer, semn ca era innorat, si incepu sa bata vantul. Lina se uita in jur confuza, nestiind incotro s-o apuce. Incerca sa nu se mai gandeasca la toate nenorocirile care-i veneau in minte si porni la drum, neindraznind nici macar sa creeze putina lumina. Nu dura mult si satul ramasese in urma, tacut si aratand ca o umbra. Acum casele si strazile fura inlocuite de copaci si poteci. Continua sa mearga, insa la un moment dat auzi un zgomot. Parasi drumul si intra putin in padure, dar regreta imediat: o haita de lupi sfasia un animal ce parea a fi un cal. Dezgustata si ingrijorata, o lua la fuga, vrand sa fie cat mai departe de locul acela. Acum chiar daca ar fi vrut sa se intoarca n Zephilia, nu ar mai fi putut caci se ratacise. Spre dimineata ajunse intr-un mic port. Era pustiu, fiind inca dimineata, dar cel putin n uexista sansa s-o manance cineva pe-acolo.
Marea stralucea linistita in soarele rece al diminetii, ale carui raze cadeau si pe o corabie impunatoare, cu panzele ridicate. Lina se apropie, uitandu-se fascinata la vas, cand cineva ii puse mana pe umar.
-Nu te speria! Vrei sa pleci din port?
Tresari si se intoarse brusc, dand cu ochii de un barbat de vreo 40 de ani, cu mustata stufoasa, destul de gras, dar parand o persoana cumsecade.
-Pai...cam da...! zise ea.
Problema era ca nu avea cu ce plati. Strainul paru sa-i ghiceasca gandurile.
-Nu-i nevoie sa-mi dai niciun ban! Sunt Gruug, marele navigator! Sigur ai auzit de mine! Hai, corabia mea pleaca acum!
Convinsa ca nu auzise in viata ei de un asemenea nume, Lina il urma pe puntea corabiei. Gruug bombani ceva despre o vreme de ploaie si vant puternic, apoi o conduse pe niste scari intr-o camera mica, cam ciudata. De tavan erau agatate cateva plase de pescuit si in ele niste pesti de ceara, iar pe langa perete erau ingramadite butoaie mari, cu capace insurubate, prin spatele carora tocmai se strecurase un soricel.
-Aici e un fel de depozit? intreba Lina, uitandu-se in jur.
Deodata, auzi usa trantindu-se si cand vru s-o deschida, nu mai reusi.