Vrajitoarea Mina

Vrajitoarea Mina

Chapiter 1: Adio mama si tata !

In urma cu mult timp,regina unui mare regat numit Taro a nascut doi prunci.Regele a hotarat ca atunci cand copii lui vor creste mari sa le lasa mostenire regatul .Dar pentru ca erau doi a porucit ca regatul sa se imparta in doua.Unul numindu-se Ururu,iar celalat Hotaro ,exact ca numele copiilor.
Cei doi fii crescusera.Amandoi erau frumosi ,puternici avand o avere imensa.Numai ca acestia se urau,vruiau sa stapaneasca ambele regate.Din aceasta cauza s-a pornit un mare razboi intre acesti doi frati.
Trecuse un an.Omenii erau trista si multi mureau in acest razboi.In nici un regat nu mai exista armona.Oare..va aparea un salvator?
In regatul Ururu se naste o fetita pe nume Mina.Soarta ei era sa moara in acest razboi ,fiecare copil cand se nastea era omorat,numai ca Mina a avut un noroc mare.Parintii ei tineu mult la ea si nu vruiau sa o piarda,deaceea o tineau ascunsa in podul casei ca soldatii sa nu o gaseasca si sa nu o omoare.
Mina crescuse.Avea 13 ani.Era de o frumusete rara..avea parul foarte lung si de un roscat aprins.Culoarea ochilor ei era foarte ciudata,rosie,nimeni nu mai vazuse asa ceva.Tenul fetei era atata de fin si de alb..deasemenea avea un zambet minunat,chiar si atunci cand erai trist cu zambetul ei te facea fericit.Dar,cu toata frumusetea ei Mina era trista.Zi de zi se gandea ca putea fi omorata de soldati.
Intr-o zi fata a iesit din pod ,coborand in bucatarie.Se aseza pe un scaun langa geam,privind trista stropii de ploaie ce se zdrobeau de geam.Vedea ca in indepartare oamenii se luptau intre ei si din ce in ce mai mult mureau.
-Mina,draga mea,de ce ai iesit din pod?Se auzi vocea mamei ei,Koiko
-Mama,imi pare rau..dar m-am saturat sa stau zi de zi in pod si sa nu avd nici macar pe geam lumina soarelui..
- Imi pare rau Mina ca nu ai avut o copilarie normala din cauza acestor razboaie.
- Mama nu e vina ta; fetita se uita trista la mama ei si o lua in brate zicand:
Atata timp cat te am pe tine si pe tata in preajmea mea sunt cea mai fericita!
Mama si fica ramasesera cateva clipe imbratisate. Ploua in continu. Tristetea dintre cele doua se simtea in aer.In camera se auzeau doar stropi care loveau in geam.Linistea a fost intrerupta de niste bocanituri la usa casei. Mama fetei se scoala, isi sterge lacrimile si se duce la usa.
In prag se prezentara soldatii parca uriasi si parca imprastiind suferinta. Si cu o voce crunta, o impinse pe mama Minei,iar apoi tipa:
- Am auzit ca aveti un copil in casa. La o parte! Striga cu o voce puternica si aspra unul dintre soldati care parea a fii comandantul lor. O impinse pe Koiko intr-o parte si intra in casa saracacioasa ce avea o camera,obucatarie si un pod.Mina se ridica repede de pe scaun. Soldatul care o impinse pe mama ei isi indrepta arma spre fata si tinti. Fata ramase pe loc, un zgomot puternic se auzi, era arma care era destinata Minei. Insa Koiko se baga in fata fetei si fu grav ranita. Statea intinsa pe jos sangerand puternic:
- Mama! Tipa Mina cu lacrimi in ochi. Iar cuvintele ei ii atrasera pe soldati, care acum se indreptara spre ea. Koiko abia rasufland spuse:
- Fugi fata mea, fugi. Aceastea fura ultimele cuvinte ale sale.
Mina nu mai stia ce sa faca,dar fugii repede din casa soldatii lund-o pe urma ei.Fata alerga cat o tinura picioarele pana ce ajunse in padure si soldatii ii pierdura urma.Mina mergea prin ploaie trista si amintindu-si de mama ei care murise.O lacrima de tristete se prelinse pe obrazul ei catifelat.Deodata izbucni in plans,cazand jos in genunchi.
-Mama ! Eu trebuia sa mor,nu tu !!Fata se simtea vinovata de moartea lui Koiko,stia ca si tatal ei urma sa moara.Dar ce avea de facut?Nu se putea intoarce caci altfel ar fi fost si ea omorata.

FINISH !!In urmatorul capitol sa stiti ca nu va mai murii nimeni ,acela nu va ma fi asa trist,ba chiar de atunci ficul va incepe sa fie si umpic amuzant.Well...sper ca v-a placut,am incercat sa il fac cat de cat bine.

A..si uitati si poze cu Koiko si Mina (la 13 ani)

Mina:

Koiko,mama Minei: